In loc de introducere

In loc de introducere as vrea sa ploua. In loc de buletin as vrea o plasa de vise, din aceea cu pene verzi, din care sa atarne tot felul de aspiratii sub forma de bilete pe care carbonul sa le creioneze in fata lumii intregi.

In loc de ceai as vrea o cana in care cerul sa se rasuceasca constant, sa se schimbe in culori impregnate cu tei; sa nu mai fie cer, dar nici altceva. As vrea sa-i beau inaltimile pana la fund, pana cand vidul se strecoara prin paiul de plastic dungat, ajungand in plamanii mei.

Atunci voi realiza ca dorintele mele au fost exacerbate, ca vidul ce alearga odata cu hemoglobina e lipsit de zahar, dar mai ales de nevoi si de aspiratii. Atunci intreaga mea fiinta se pierde de inalt, cerul redevine pe cer - albastru monoton - lasand ceaiul departe, in cana.

Imi ceri din nou buletinul – m-ai uitat, iar zambetul afisat mult prea larg e pentru momentul cand ma voi hotara sa formez cuvinte special inflorite, cu continut prea mare de glucide, ce impreuna cu buletinul iti vor face o parere ordinara despre mine.

E ploaie, dar tu tot nu ma recunosti, iar cuvintele s-aud ciudat prin ploaie. Parca le e frica (sa nu se ude, poate) si pier printe stropii mari de apa, la fel ca numele meu.

In zadar e ploaie! si vant poate sa fie, chiar si asa, tot nu m-ai intelege. Na-ti buletinul, si cuvintele siropoase, nu-mi mai trebuie sa ma recunosti. Poftim si umbrela, sa te apere de mine.

In ceainaria asta n-o sa mai calc niciodata.

vineri, 29 august 2008

Notes: 2

Cand e vara, mi se schimba parul, partial. Mi se pare ca am castane in el, castane mici ce apar la lumina becului de langa oglinda si a soarelui de pe cer. Sunt rare astfel de momente, cand imi amintesc ca am si eu ciorchini de struguri prin par, ce se transforma intr-un nectar dulce, deschis. Imi place atunci, ca si acum, soarele atat de mult, ca un zeu...

Ma schimb cu totul, nu numai pielea sau parul, simt...



20 Iulie 2008.

0 comentarii: